• Buila-Vânturarita

    Parcul Național

    Buila-Vânturarita

Peștera Lacul Verde

Este situată în peretele vestic al Muntelui Stogşoare, la o altitudine absolută de circa 990 m şi relativă de 140 m faţă de talvegul văii râului Cheia, în versantul stâng al Ogaşului Ursului, un adevărat râu de grohotiş.

A fost explorată şi cartată în anul 1978 de către Cercul de Speologie “Niphargus” Râmnicu Vâlcea.

Are o intrare relativ mare, de circa 6x4 m. Imediat după aceasta urmează două galerii: prima, foarte îngustă, are numai 10 m lungime; cealaltă este largă şi înaltă, cu podeaua dreaptă, acoperită cu fragmente mărunte în primii 15 m şi cu blocuri mari de calcar în rest, prăbuşite peste vechi concreţiuni.

După 35 m galeria se ramifică. Cele două ramificaţii, după ce îmbrăţişează un imens pilier, se reîntâlnesc în Sala Mare. Ramificaţia principală are o pantă de 4 m, iar cea secundară este uşor descendentă, neconcreţionată şi foarte largă (25 m).

Sala Mare (30x20x10 m) are podeaua accidentată din cauza numeroaselor blocuri prăbuşite. Din colţul sud-estic porneşte o galerie, la început ascendentă, cu mult material clastic, care se ramifică după 20 m. În dreapta galeria se termină cu trei diverticule scurte, iar cea din stânga coboară la un lac prins între pereţii unei diaclaze, lat de 1 m, lung de 10 m şi adânc până la 3 m. Prezenţa lacului într-o peştera fosilă suspendată în calcare puternic fisurate se explică prin impermealizarea puţului galeriei cu argilă de decalcifiere.

Prin deschiderea unor fisuri, este posibil ca lacul sa se dreneze, ca şi cel din Peştera Pagodelor.Nu necesită echipament special pentru vizitare, ci doar surse de iluminare.